În ţările dezvoltate există un sistem de schimb reciproc de informaţii între instituţiile financiare, care permite îmbunătăţirea semnificativă a calităţii portofoliilor de credite ale acestora şi reducerea cotei împrumuturilor restante. Acest schimb de informaţii este intermediat de către birourile istoriilor de credit, care au drept obiectiv principal colectarea, păstrarea şi prelucrarea informaţiei despre debitori cu scopul transmiterii ulterioare a acesteia către instituţiile financiare pentru consultare şi evaluare.
Rezultatul cercetărilor, efectuate de către Banca Mondială pe parcursul anilor 2005-2006 asupra activităţii şi performanţei sistemelor bancare a 34 de ţări, denotă faptul că în majoritatea băncilor, care utilizau istoriile creditare ale debitorilor, au scăzut semnificativ timpul de examinare a cererilor solicitanţilor de credite, costurile aferente eliberării unui credit, precum şi nerambursările de credite. În acelaşi timp, persoanele care au înregistrat o istorie bună de credit au beneficiat de posibilitatea de a primi credite cu o rată a dobânzii mai avantajoasă, decât cele care nu posedă o asemenea istorie de credit. Cu o istorie de credit, clienţii pot primi creditul rapid fără a fi necesară prezentarea documentelor care atestă credibilitatea acestora.
Primele încercări de a crea în R. Moldova un birou al istoriilor de credit au fost întreprinse la sfârşitul anilor ’90 în cadrul Asociaţiei Băncilor din Moldova, însă din motivul că lipseşte un cadru legislativ care ar fi reglementat expres raporturile mult prea specifice dintre creditori, debitori şi birourile istoriilor de credit, aceste tentative nu au avut succes.
La 29 mai 2008, Parlamentul R. Moldova a adoptat, după multe consultări şi amânări, Legea cu privire la birourile istoriilor de credit, iar în timpul apropiat am putea asista la lansarea activităţii unei noi instituţii specializate, care va activa conform cadrului legal în vigoare şi care va dispune de licenţa corespunzătoare, eliberată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Am discutat cu directorul general al IM „Biroul de credite” SRL, dl Silviu Foca, despre mecanismul de colectare a informaţiei de la creditori şi despre stadiul actual al activităţii Biroului.
– Dle Silviu Foca, spuneţi-ne, ce prevede cadrul legal în domeniul activităţii birourilor de credite?
– În momentul de faţă, cadrul legal de reglementare a activităţii birourilor istoriilor de credit în Republica Moldova poate fi calificat drept unul bine pus la punct. Este foarte important că acesta stabileşte explicit ”regulile de joc” care trebuie să fie respectate de către toţi participanţii sistemului de raportare a istoriilor de credit: creditorii, debitorii şi, desigur, birourile istoriilor de credit. Doar în aceste condiţii fiecare dintre participanţi poate fi convins că i-au fost respectate drepturile, iar debitorii, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice, pot avea certitudinea că nu vor fi divulgate neautorizat informaţiile care-i vizează şi că această informaţie este păstrată în siguranţă.
Este important de a menţiona faptul că aceste relaţii vor fi reglementate explicit şi prin contractele de prestare a serviciilor informaţionale, ce vor fi încheiate între birourile istoriilor de credit şi creditori, şi care vor stabili principiile de interacţiune şi de securizare a informaţiilor, drepturile şi obligaţiile părţilor. Cât priveşte principiile de interacţiune, relaţiile dintre birou şi creditor vor fi bazate pe principiul ”reciprocităţii”. Altfel spus, numai creditorii care vor prezenta informaţii la birourile istoriilor de credit, vor putea beneficia de rapoartele de credit, eliberate de către acestea. Apropo, legea stabileşte categoriile instituţiilor financiare care pot încheia contracte cu birourile istoriilor de credit. Acestea pot fi doar băncile comerciale, companiile de asigurări (reasigurări), companiile de leasing, organizaţiile de microfinanţare şi asociaţiile de economii şi împrumut.
Desigur, este prematur să afirmăm că nu există lacune în cadrul legal existent. Trebuie să înţelegem cu toţii că activitatea birourilor istoriilor de credit este o premieră pentru republică, ce implică raporturi speciale şi specifice între participanţi, dat fiind caracterul sensibil al informaţiilor. Astfel, nu sunt excluse nişte situaţii, când va fi necesară o revizuire a unor aspecte de reglementare.
– Vor fi încheiate contracte individuale cu fiecare instituţie financiară?
– Pot să răspund doar prin prisma principiilor care vor fi aplicate de către biroul istoriilor de credit pe care-l administrez. Tuturor instituţiilor financiare, care vor dori să se conecteze la baza de date a biroului şi să primească rapoarte de credit, le va fi propus pentru semnare un contract-tip, deoarece cerinţele şi principiile de interacţiune, drepturile şi obligaţiile, precum şi rigorile faţă de sistemele de securitate vor fi aceleaşi pentru toţi, fără excepţie.
– Ce informaţie urmează a fi prezentată de către instituţiile financiare?
– Schimbul informaţional va fi efectuat în strictă corespundere cu cerinţele şi prevederile legii, şi anume, cu cele ale articolului 5, care stabileşte foarte detaliat tipologia informaţiilor admisibile pentru furnizare biroului. În linii generale, pot fi evidenţiate două grupuri mari de informaţii. În primul grup intră informaţia pe care o obţine instituţia financiară de la viitorul debitor la etapa de solicitare a împrumutului/creditului. În cel de-al doilea care, de altfel, este cel mai mare şi mai detaliat intră informaţia aferentă istoricului creditar şi ”comportamentului financiar” al debitorului. Totodată, ce de-a doua etapă presupune informaţii despre împrumutul/creditul contractat, cu indicarea termenului, sumei, modalităţii de asigurare/garantare etc. Toate acestea sunt completate cu informaţii care vizează data apariţiei şi sumele restanţelor, dacă acestea au fost admise, informaţii despre examinarea de către instanţele de judecată şi/sau arbitrale a litigiilor referitoare la contractul de credit, clasificarea creditului ca dubios sau compromis etc.
Necesită a mai fi menţionate încă două aspecte. În primul rând – informaţiile furnizate la birou de către instituţiile financiare vor viza persoanele fizice şi cele juridice. În al doilea rând, în baza de date a Biroului istoriilor de credit va intra atât informaţia ”pozitivă”, cât şi cea ”negativă”. Deci, nu se discută doar despre o bază de date cu caracteristici de ”listă neagră”.
Din punctul de vedere al debitorului sau al subiectului istoriei de credit, este important de conştientizat că toată această informaţie poate fi prezentată de către instituţia financiară la biroul istoriilor de credit doar cu acordul scris al subiectului istoriei de credit. În cazul în care, din anumite motive, debitorul nu doreşte să semneze respectivul acord, către Birou oricum va fi furnizată informaţia, care, însă, va conţine doar trei înregistrări: denumirea subiectului istoriei de credit, numărul de identificare şi menţiunea „lipseşte acordul”. Însă, la viitoarea solicitare de credit, nu este exclus faptul că persoanei în cauză îi vor fi solicitate explicaţii şi documente aferente înregistrării în cauză.
– Şi aceasta poate fi în detrimentul subiectului?
– Nu pot da un raspuns cert în acest sens. Concluziile bazate pe informaţia conţinută în rapoartele de credit sunt în exclusivitate ale factorilor de decizie din cadrul instituţiilor financiare. Este important de menţionat că biroul istoriilor de credit niciodată nu va fi instituţia care, prezentând raportul de credit, va influenţa decizia creditorului de a elibera un împrumut/credit sau nu. Funcţia biroului este de a acumula informaţia, de a o gestiona, de a asigura calitatea bazei de date la un nivel înalt şi de a asigura integritatea informaţiei respective.
Însă, precum am menţionat şi anterior, dacă persoana, care se adresează unei bănci sau organizaţii de microfinanţare cu o cerere de eliberare a unui credit, va avea în raportul său de credit înregistrarea „lipseşte acordul”, atunci posibil că va fi obligată să prezinte documente, care vor confirma sau infirma existenţa restanţelor.
– La ce etapă de dezvoltare se află în prezent biroul istoriilor de credit pe care-l administraţi?
– În momentul de faţă, putem constata că ÎM ”Biroul de Credit” SRL a finalizat toate activităţile şi lucrările necesare pentru lansarea operaţională a Societăţii în calitate de birou al istoriilor de credit. Deja sunt depuse la Comisia Naţională a Pieţei Financiare toate documentele necesare pentru obţinerea licenţei de activitate. După primirea licenţei, se va recurge la încheierea contractelor de prestare a serviciilor informaţionale cu instituţiile financiare. Odată cu finalizarea tuturor procedurilor interne, care sunt menite să asigure calitatea informaţiilor şi securitatea transmiterii acestora, vom intra în etapa de producţie, altfel spus – vom prezenta rapoarte de credit.
– Când ar putea fi prezentat primul raport?
– Dorim să ne încadrăm într-un termen cât mai restrâns posibil.
– Până la finele anului?
– Da, desigur. Avem toată încrederea în faptul că, conformându-ne cerinţelor legii şi rigorilor regulamentelor CNPF, ”Biroul de Credit” SRL poate fi deja calificat legal drept birou al istoriilor de credit. Trebuie doar să trecem peste procedurile legale de licenţiere. Atât.
– Este o etapă de pregătire?
– Nu este o etapă de pregătire, este o etapă în aşteptarea startului, când s-a pornit numărătoarea inversă. Suntem pe ultima sută de metri.
– Să înţelegem că aveţi softul necesar. De unde a fost procurat?
– Anul trecut, după constituirea Societăţii de către băncile comerciale, a fost lansat un concurs, la care au fost invitate să participe mai multe companii internaţionale, care pot oferi aplicaţii soft specifice acestui domeniu de activitate. După examinarea ofertelor parvenite, de către comisia de concurs a fost selectată compania românească ”SIVECO România” SA care, de altfel, a intrat ulterior în calitate de asociat la ÎM ”Biroul de Credit” SRL.
– Cine sunt asociaţii ÎM ”Biroul de Credit” SRL?
– Avem 14 asociaţi: 13 bănci comerciale din R. Moldova şi societatea comercială ”SIVECO România” SA.
– Să presupunem că o persoană fizică este un bun plătitor cu o istorie creditară bună, dar în ultimul timp nu şi-a îndeplinit angajamentele de plată. Cum ar afecta acest fapt intenţia persoanei de a contracta un credit în viitor?
– Totul depinde de fiecare persoană în parte şi de acţiunile pe care le întreprinde. Noi nu avem pârghii de influenţă asupra procesului decizional în bancă.
– Cu alte cuvinte, banca urmează să decidă şi, eventual, se poate ajunge la judecată?
– Dacă e să vorbim de judecată, de regulă, în cazul rău-platnicilor băncile recurg la procese de judecată doar în ultimă instanţă, când sunt epuizate toate pârghiile pe care le poate utiliza banca în relaţiile cu debitorul. Eu cred şi, de fapt, practica demonstrează că, în cazul în care debitorul are probleme în deservirea împrumutului sau a creditului, cea mai sigură cale este de a negocia cu creditorul în vederea elucidării acţiunilor care vor soluţiona situaţia creată. Băncile vin, de regulă, în întâmpinare şi nu se ajunge la măsuri radicale. Doar în condiţiile în care debitorul nu îşi doreşte vădit respectarea obligaţiilor contractuale şi/sau negocieri cu creditorul în acest sens, se aplică măsuri mai serioase.
– Cât de îndelungată poate fi o istorie de credit? Care este perioada de timp urmărită în istorie referitor la un debitor?
– La prima fază se va transmite toată informaţia existentă în portofoliul creditar al instituţiilor financiare. Dacă debitorul are intenţia să reflecte în baza de date şi informaţia privind creditele anterioare, teoretic, el poate face un demers în acest sens către bancă, pentru ca aceasta să furnizeze Biroului şi informaţia dată.
– Există vreo limită de păstrare a istoriilor?
– Conform legii, Biroul istoriilor de credit poate păstra informaţia pe parcursul a şapte ani de la ultima înregistrare aferentă creditului, după care ea se radiază din baza de date.
Apropo, vorbind despre înregistrările aferente creditului, debitorii trebuie să-şi cunoască drepturile care le sunt atribuite prin lege.
În primul rând, este dreptul de a solicita de la biroul istoriilor de credit o dată pe an, gratuit, raportul său de credit. Şi trebuie să conştientizeze faptul că istoria de credit nu este doar o informaţie. O istorie de credit presupune şi o atitudine corespunzătoare din partea subiectului. Fiecare persoană trebuie să înţeleagă de ce are nevoie de ea. Şi dacă este o persoană care ţine la reputaţia sa, căci istoria sa de credit este o parte din reputaţie, atunci ea trebuie să fie interesată să prezinte informaţia despre creditele sale la birou, pentru a demonstra ulterior că este un debitor care îşi respectă obligaţiile.
Totodată, fiecare debitor/subiect al istoriei de credit are dreptul să conteste informaţia inclusă în raportul de credit, în cazurile în care va depista anumite erori sau neconformităţi.
– Să înţelegem că mai multe probleme în perceperea importanţei istoriei de credit ar putea apărea din partea persoanelor fizice. Cum intenţionaţi să familiarizaţi opinia publică în acest sens?
– Desigur, opinia publică este la fel de importantă pentru noi ca şi reputaţia noastră profesională. În acest sens vom face totul posibil pentru a o păstra la un nivel foarte înalt. Biroul de credit nu interacţionează direct cu subiecţii istoriilor de credit, ci doar cu instituţiile financiare care prezintă informaţii. Noi nu monitorizăm informaţiile din bazele de date. Ea nu ne aparţine nouă, ci reprezintă informaţia pe care o primim pentru a o prelucra în strictă conformitate cu legea şi, ulterior, pentru a o prezenta utilizatorilor.
Singura interacţiune pe care o avem cu debitorii, reprezintă momentul în care ei solicită de la noi raportul său de credit.
– O dată pe an...
– În regim gratuit, da. Însă pot fi solicitate rapoarte de credit, ori de câte ori se doreşte pe parcursul unui an, însă deja contra cost, care urmează a fi stabilit de către Birou.
– Prezentarea rapoartelor de credit către instituţiile financiare se va face contra plată?
– Desigur. Însă preţul va varia în funcţie de numărul de rapoarte care vor fi solicitate pe parcursul unei perioade de timp.
Interviu al Agenţiei
“InfoMarket”