Istoria de credit – la un nou nivel de dezvoltare

Publicat: 01.02.2017  |  Sursa: capital.market.md

Autor: Capital Market

 

Înfiinţată în anul 2008 şi licenţiată de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare la 26.03.2010, cu termenul de valabilitate nelimitat, pentru desfăşurarea activităţii de prestare a serviciilor de formare, prelucrare şi păstrare a istoriilor de credit, precum şi de prezentare a rapoartelor de credit şi de prestare a serviciilor aferente, întreprinderea mixtă „BIROUL DE CREDIT” SRL este o societate cu răspundere limitată care are 17 asociaţi, dintre care circa 80 la sută reprezintă băncile comerciale naţionale.

Rolul ÎM „BIROUL DE CREDIT” SRL se referă la organizarea schimbului informaţional între participanţii creditori existenţi: 11 bănci comerciale, 8 organizaţii de microfinanţare, 3 societăţi de leasing, 2 asociaţii de economii şi împrumut, în scopul oferirii informaţiei care vizează descrierea situaţiei privind respectarea de către debitori a obligaţiilor asumate prin contractele de credit, monitorizarea şi identificarea riscului de credit, inclusiv cel de fraudă, precum şi a altei informaţii necesare în vederea luării deciziilor mai responsabile şi mai fiabile privind creditarea, ceea ce, în final, facilitează accesul la finanţare a persoanelor fizice şi juridice. Este de menţionat că, în anul 2016, 13 asociaţii de economii şi împrumut au încheiat contracte cu biroul istoriilor de credit privind schimbul informaţional.

Având în vedere importanţa acordată acestui domeniu în creşterea accesului la finanţare, în prezent, Parlamentul Republicii Moldova a supus dezbaterilor un proiect de acte legislative, care propune revizuirea legislaţiei privind birourile istoriilor de credit după 5 ani de implementare practică şi completare a acestuia cu reglementări noi, care determină noi direcţii de dezvoltare a sistemului naţional de raportare creditară.

– Misiunea principală a autorităţii de supraveghere a fost de a organiza procesul de implementare a Legii privind birou­rile istoriilor de credit, care să permită funcţionarea sistemului de raportare creditară. Cum caracterizaţi activitatea biroului istoriilor de credit?

– Creşterea interesului populaţiei faţă de produsele de credit şi atractivitatea ofertei instituţiilor financiare bancare şi nebancare în acest domeniu au dictat necesitatea de a utiliza sisteme de evidenţă de tipul birou­rilor de credit, care să promoveze înalte standarde etice şi profesionale în vederea protejării industriei de creditare de posibile fraude sau de insolvenţa unor debitori. În acest sens, CNPF a aprobat reglementări cu privire la licenţierea activităţii biroului istoriilor de credit, modul de prezentare a informaţiilor către acesta şi de eliberare a raportului de credit, cerinţe cu privire la sistemele informaţionale utilizate, precum şi modul de raportare la CNPF de către biroul istoriilor de credit.

Din experienţa scurtă de aproape cinci ani de activitate, constatăm o creştere dinamică a indicatorilor de activitate ai biroului istorii­lor de credit, din care, la finele anului 2016, numărul rapoartelor de credit prezentate cumulativ din momentul formării bazei de date a înregistrat circa un milion, majoritatea fiind furnizate creditorilor. Ca rezultat, creditorii care deţin şi calitatea de sursă de formare a istoriilor de credit, în aceeaşi perioadă au încheiat 659,5 mii contracte de credit. Cu alte cuvinte, istoria de credit a devenit un mecanism funcţional al schimbului de informaţii creditare, care poate aduce extindere cantitativă şi calitativă sistemului naţional de creditare, cu beneficii atât pentru consumatori, cât şi pentru industria de credit.

– Mai multe amendamente se referă la completarea conţinutului istoriei de credit şi a raportului de credit cu informaţii suplimentare. Cum se explică impactul acestora?

– Pentru a furniza un profil financiar mai complet al debitorului a fost necesară promovarea unor amendamente de completare a istoriei de credit cu alte informaţii despre gajarea sau ipotecarea bunurilor mobile şi imobile, despre respectarea de către subiectul istoriei de credit a obligaţiilor faţă de bugetul public naţional, precum şi despre executarea hotărârilor judecătoreşti pe cauze civile irevocabile. O istorie de credit mai completă oferă informaţii detaliate despre starea financiară a unui debitor, iar creditorii au o imagine clară despre mărimea datoriilor deţinute de debitor. Susţinerea creditării responsabile ajută creditorii şi debitorii să ia decizii bazate nu numai pe capacitatea de plată la momentul cererii de credit, dar şi pe capacitatea de onorare a datoriilor existente sau anterioare. Prin schimbul de informaţii atât pozitive, cât şi negative, creditorii pot lua decizii mai bune de creditare pentru a preveni supraîndatorarea debitorilor cu datorii care nu pot fi rambursate, precum şi de a evita creditarea încrucişată.

– În ce mod aceste amendamente vor îmbunătăţi disciplina debitorului şi vor asigura protecţia drepturilor şi intereselor consumatorilor?

– La capitolul protecţiei drepturilor şi intereselor debitorilor se propun amendamente referitoare la includerea în raportul de credit a unui prospect ce explică drepturile subiectului istoriei de credit, inclusiv dreptul de a contesta conţinutul acestor informaţii. De asemenea, la cererea subiectului istoriei de credit va fi posibilă înserarea unui mesaj de alertă în cazul furtului sau pierderii actelor de identitate, precum şi în cazul dezacordului cu informaţia inclusă în istoria de credit. Informaţia poate ajuta consumatorii să obţină o imagine clară a situaţiei financiare proprii şi să înţeleagă mai bine modul în care alţii, de exemplu, potenţialii creditori, ar putea să o vadă. Disponibilitatea acestor informaţii poate rezulta într-o gestionare a activelor financiare mai responsabilă de către creditori şi, totodată, într-o gestionare mai bună a situaţiei financiare proprii de către debitori.

– Referitor la dreptul de a contesta conţinutul informaţiilor din istoria de credit, ce trebuie să cunoască subiectul acesteia?

– În calitate de subiect al istoriei de credit, actualmente, poate fi persoana fizică şi juridică ce primeşte un credit conform contractului de credit. Conform proiectului de lege, se propune reformularea noţiunii şi completarea listei subiecţilor istoriei de credit cu alte categorii de persoane care solicită un credit sau sunt parte a contractului de credit precum: întreprinzătorul individual, fidejusorul şi/sau alţi garanţi, inclusiv debitori, ipotecari, debitori gajişti etc. În contextul furnizării informaţiilor, actualmente, băncile comerciale, spre exemplu, colectează în mod direct de la debitori un volum semnificativ de date şi informaţii referitoare la situaţia financiară şi la activitatea solicitantului de credit necesare pentru evaluarea solvabilităţii şi credibilităţii acestuia. În limitele legale, poate să întreprindă şi alte măsuri în scopul verificării veridicităţii informaţiilor prezentate şi, prin urmare, poartă răspunderea pentru plenitudinea şi exactitatea datelor furnizate biroului istoriilor de credit şi pentru respectarea drepturilor garantate de legislaţie, în mod special, asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal. Fie­care subiect al istoriei de credit are dreptul să primească gratuit istoria de credit o dată pe an şi, după caz, să conteste, total sau parţial, informaţiile conţinute în istoria sa de credit prin depunerea unei cereri la biroul istoriilor de credit, în acest sens sau, dacă consideră că nu a fost satisfăcută cererea sa, urmează să sesizeze Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Până în prezent, CNPF a înregistrat doar o singură solicitare privind corectarea datelor, ceea ce ne oferă dreptul să constatăm că baza de date este de încredere.

– Ce completări se propun la procedura de contestare a conţinutului informaţiilor din istoria de credit?

– Suplimentar la informaţia inclusă în istoria de credit se propune ca, în raportul de credit adresat subiectului istoriei de credit, să fie inclus un prospect ce explică drepturile subiectului istoriei de credit de a obţine informaţii de la biroul istoriilor de credit, de a contesta conţinutul acestor informaţii, inclusiv termenul de contestare, condiţiile şi responsabilitatea părţilor, în cazul încălcării drepturilor subiecţilor. De asemenea, prospectul trebuie să conţină instrucţiuni simple privind modul de citire a raportului de credit.

De regulă, băncile informează debitorul persoană fizică despre necesitatea prezentării acordului în vederea formării istoriei de credit şi colectează datele acestuia prin intermediul cererii de obţinere a unui credit, înainte de a se stabili relaţii de natură contractuală, pentru a verifica eligibilitatea acestuia în baza de date a biroului istoriilor de credit. Ulterior, prin intermediul contractului încheiat cu aceasta, se includ secţiuni sau clauze speciale privind modul de obţinere a consimţământului persoanei vizate pentru verificarea şi transmiterea datelor sale în evidenţele biroului istoriilor de credit, caracterul datelor prelucrate, respectiv, că acestea trebuie să corespundă scopului declarat pentru care au fost colectate şi ulterior prelucrate, durata necesară realizării scopului declarat, perioada de stocare a datelor, obligativitatea comunicării unor date şi alte aspecte în acest sens. Astfel, solicitantul unui împrumut trebuie să conştientizeze responsabil şi să negocieze în cunoştinţă de cauză că orice clauză din contractul de împrumut este cunoscută şi înţeleasă corect, fără a ţine cont de riscul de a i se refuza acordarea creditului.

– De ce conform proiectului de lege obligaţia legală de a obţine consimţământul a fost menţinută doar pentru persoanele fizice?

– Completarea cadrului legal cu noţiu­nea de „consimţământ” vine să aducă în concordanţă terminologia naţională aplicată în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal şi cu prevederile directivei europene privind protecţia persoanelor fizice. Referitor la datele oficiale ale persoanelor juridice, menţionez faptul că, conform prevederilor Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, acestea pot fi accesate şi vizualizate public în Registrul de stat pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat. Biroul istoriilor de credit acumulează şi prelucrează date ce se referă strict la aspectele de natură financiară ce decurg din relaţia comercială de a presta servicii de credit către clienţi, iar creditorii trebuie să informeze despre toate scopurile în care prelucrează datele oficiale şi de altă natură ale unor persoane juridice.

– Consideraţi că informaţia conţinută în raportul de credit este deplină pentru evaluarea profilului de risc al debitorului?

– Bineînţeles că pentru a evalua gradul de risc al creditului şi pentru a lua decizia finală în vederea aprobării sau respingerii dosarului de creditare, se cere o analiză mai complexă a informaţiei despre solicitantul de credit. Pentru a evita supraîndatorarea debitorului, se analizează dacă situaţia financiară a debitorului poate fi demonstrată prin valoarea patrimoniului său, veniturile salariale, economiile şi alte venituri şi acoperă obligaţiile existente şi viitoare ale acestuia asumate în baza contractelor de credit, leasing, asigurare, ipotecă, plata serviciilor comunale, plata de chirie, achitarea bunurilor şi serviciilor în credit, plata studiilor, titluri executorii şi alte obligaţii de plată. În acest scop, prin amendamentele propuse, se extinde lista surselor de formare a istoriei de credit. Biroul istoriilor de credit va avea dreptul, pe bază de contract de prestare a serviciilor informaţionale, să obţină de la diferite persoane juridice de drept public şi privat mai multe categorii de informaţii pentru a completa conţinutul istoriei de credit. Aceste entităţi pot fi furnizorii de utilităţi publice, gaz, energie electrică, telecomunicaţii, societăţi de leasing, societăţi de construcţii, unităţi de comerţ în credit, companii de colectare a datoriilor şi alte companii care pot deveni surse de formare a istoriei de credit. Beneficiile raportării creditare şi nefragmentate vor influenţa pozitiv creşterea accesului la credit şi va contribui la reducerea creditelor neperformante.

– Din activitatea practică deţinută există probabilitatea ca biroul istoriei de credit să fie ocolit?

– Teoretic, putem admite cazul când o persoană are nevoie de un credit ipotecar şi solicită finanţare simultan de la două bănci diferite sau instituţii financiare nebancare. Însă, actualmente, în sistemul bancar nu este posibil acest scenariu de a obţine mai mulţi bani în acelaşi timp, deoarece pentru formarea istoriilor de credit aproximativ 95% din informaţii sunt transmise de către bănci, astfel probabilitatea este minimă, iar frecvenţa actualizării datelor la birou este zilnică. Admitem că astfel de situaţii sunt posibile în cazul celor care nu s-au mai împrumutat înainte.

Referitor la instituţiile financiare nebancare, încă nu toate au conştientizat necesitatea participării la schimbul informaţional. În cazul existenţei unui profil financiar incomplet, poate fi posibilă creditarea unor persoane cu depăşirea gradului admisibil de îndatorare. Din experienţa acumulată nu am constatat multe situaţii de acest fel, dar asemenea situaţii sunt posibile şi există. Declaraţiile false şi nedeclararea creditelor curente în alte entităţi ce oferă produse de credit pot afecta interesele clientului, fapt ce ar putea influenţa deciziile creditorului în acordarea unui nou credit. Potenţialii debitori trebuie să conştientizeze şi să formeze o istorie creditară credibilă pentru a arăta că au capacitate deplină pentru a gestiona datoriile existente sau nu au avut reţineri la plată şi datorii faţă de cele anterioare.

– Care este răspunderea părţilor în organizarea schimbului informaţional?

– Pentru a face baza de date mai solidă şi de încredere, se propun modificări şi completări la Codul contravenţional şi Codul penal cu privire la stabilirea şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter de descurajare pentru nerespectarea de către sursele de formare a istoriei de credit şi utilizatorii istoriilor de credit a regulilor stabilite de legislaţie, precum şi pentru neexecutarea prescripţiilor CNPF privind înlăturarea încălcărilor depistate în activitatea acestora. În acelaşi context, se propun şi sancţiuni pentru persoana juridică care va organiza schimbul de informaţii ce caracterizează respectarea de către debitori a obligaţiilor asumate prin contractele de credit fără obţinerea licenţei pentru activitatea biroului istoriilor de credit. Aceste sancţiuni au ca scop prevenirea concurenţei neloiale şi asigurarea prestării către creditori şi debitori a serviciilor de înaltă calitate.

– Ca element de noutate, se propune acordarea dreptului biroului istoriilor de credit privind externalizarea unor funcţii şi servicii către un alt birou al istorii­lor de credit, indiferent de faptul dacă activează în ţară sau în străinătate. Care sunt avantajele externalizării?

– Organizarea fluxurilor transfrontaliere de date se aplică pe larg la nivel internaţional. Spre exemplu, transferul de date către statele-membre ale Uniunii Europene se face în scopuri care intră în sfera pieţei interne şi cade sub incidenţa principiului liberei circulaţii a datelor. La rândul lor, statele-membre sunt obligate să adopte, în sistemele lor juridice naţionale, toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al dispoziţiilor Directivei privind protecţia datelor, în conformitate cu obiectivul pe care îl urmăreşte, pentru a obţine o protecţie efectivă şi eficientă a datelor. Datorită progreselor tehnologice, externalizarea funcţiilor şi serviciilor biroului istoriilor de credit reprezintă o opţiune de alternativă pentru a atrage furnizori de informaţii de natură creditară calificaţi şi cu renume, a crea standarde comune, produse şi servicii de furnizare a informaţiilor de calitate, care reprezintă o caracteristică importantă pentru creditorii şi debitorii care operează în regim transfrontalier în pieţe diferite. Avantajele externalizării funcţiilor şi serviciilor biroului istoriilor de credit constau în reducerea costurilor, a necesităţilor de personal şi de timp, implementarea utilajelor de clasă mondială de securitate a datelor, modernizarea continuă şi prestarea serviciilor de calitate, experienţă avansată, realizarea unor acţiuni costisitoare fără costuri adiţionale etc. CNPF va stabili criteriile şi procedurile conform cărora se va admite externalizarea funcţiilor şi serviciilor biroului istoriilor de credit. Este important de a crea un mediu în care orice consumator poate să se deplaseze într-o locaţie nouă şi să beneficieze de acces la finanţare.

– Reieşind din caracterul informaţiilor disponibile şi categoriile participanţilor la schimbul informaţional, se propune delimitarea competenţelor de supraveghere între BNM şi CNPF. Nu se suprapun aceste competenţe?

– Bineînţeles că nu. Amendamentele propuse delimitează clar competenţele de supraveghere între regulatori. Banca Naţională a Moldovei va supraveghea activitatea băncilor comerciale în calitate de surse de formare a istoriilor de credit şi utilizatori ai istoriilor de credit, iar competenţele CNPF se extind doar asupra activităţii biroului istoriilor de credit şi se referă la controlul condiţiilor de licenţiere şi calitatea serviciilor prestate, precum şi stabilirea cerinţelor privind reputaţia, calificarea şi studiile membrilor organelor de conducere şi a personalului acestuia. În calitate de surse de formare a istoriilor de credit şi de utilizatori ai istoriilor de credit, CNPF va verifica calitatea şi plenitudinea datelor prezentate la birou de către asociaţiile de economii şi împrumut, precum şi modul de utilizare a raportului de credit.

– Proiectul de Lege include norme ce vizează principiile de activitate ale birou­lui istoriilor de credit. Care va fi impactul acestor amendamente?

– Activitatea biroului istoriilor de credit ţinteşte evoluţia tehnică a raportării creditare, oferind o infrastructură eficientă şi de calitate. În realizarea acestui obiectiv, propunem amendamente ce vizează şi principiile de activitate ale biroului istoriilor de credit. În vederea asigurării cerinţelor de dezvăluire a informaţiei şi transparenţei, biroul va dezvălui public, prin plasarea pe pagina web, mai multe informaţii, inclusiv despre: sediu, licenţele deţinute, componenţa organelor de conducere, fondatori – persoane fizice şi juridice, care deţin individual sau împreu­nă cu persoanele sale afiliate mai mult de 25% din capitalul social al acestuia, preţurile la produsele şi serviciile oferite, planul de afaceri al biroului, situaţiile financiare anuale, lista surselor de formare a istoriilor de credit, măsurile de protecţie a datelor cu caracter personal şi alte informaţii. În scopul creşterii responsabilităţii consiliului biroului istoriilor de credit, se propune atribuirea unor noi competenţe privind asigurarea managementului riscurilor, aplicarea standardelor proprii ale calităţii informaţiilor, efectuarea auditului intern şi extern, inclusiv auditul tehnic independent cel puţin o dată la 3 ani, va menţine politici şi proceduri necesare pentru asigurarea dezvoltării durabile a biroului. Toate aceste măsuri vor asigura funcţionarea responsabilă a sistemului de schimb de informaţii şi vor asigura îmbunătăţirea nivelului de deservire.

– Şi, în final, care este termenul de implementare şi dacă participanţii la schimbul informaţional susţin amendamentele propuse?

– În mare măsură amendamentele propuse vizează direct biroul istoriilor de credit, care este obligat să-şi aducă activitatea în conformitate cu cerinţele noi în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii respective. Am avut suficient timp să comunicăm cu participanţii schimbului informaţional şi să examinăm diferite puncte de vedere cu privire la proiectul de lege în cauză. O contribuţie semnificativă se datorează şi experţilor Corporaţiei de Finanţare Internaţională, organizaţie-membră a Grupului Băncii Mondiale, care ne-au asistat cu seminare, studii ale practicilor aplicate la nivel internaţional şi expertiza necesară în acest domeniu. În concluzie, apreciez performanţele realizate în activitatea biroului istoriilor de credit şi sunt sigură că va pune în aplicare măsuri, care să demonstreze în orice moment conformitatea cu dispoziţiile legislaţiei, atât publicului larg, cât şi autorităţii de supraveghere.